Amvonul de sticlă

Predici și mesaje transparente, fără ocolișuri și ambiguități - Amvonul de sticlă

"Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, niște osândiți la moarte, fiindcă am ajuns o priveliște pentru lume, îngeri și oameni". (1 Corinteni 4:9)


Amvonul de sticlă

Ce înseamnă Rusaliile?

Rusaliile reprezintă una dintre cele mai importante sărbători creștine, comemorând momentul în care Duhul Sfânt S-a coborât peste ucenicii Domnului Isus, așa cum este descris în Faptele Apostolilor capitolul 2. Acest eveniment a avut loc la cincizeci de zile după învierea lui Hristos și marchează începutul lucrării publice a Bisericii.

Din perspectivă continuaționistă, Rusaliile nu sunt doar un eveniment istoric, ci o realitate spirituală vie și actuală. Credincioșii penticostali văd botezul cu Duhul Sfânt ca o experiență reală prin care Dumnezeu împuternicește Biserica pentru mărturie, slujire și trăire sfântă. Vorbirea în alte limbi, menționată în Faptele Apostolilor, este înțeleasă ca unul dintre semnele lucrării supranaturale a Duhului Sfânt.

Teologul penticostal Amos Yong subliniază faptul că Rusaliile arată dorința lui Dumnezeu de a lucra prin toți oamenii, indiferent de națiune, limbă sau statut social. El afirmă că Duhul Sfânt creează o comunitate nouă, unită în Hristos, dar diversă în daruri și chemări. În ziua Rusaliilor, oamenii au auzit Evanghelia fiecare în limba sa, ceea ce simbolizează faptul că Dumnezeu dorește să ajungă la toate popoarele.

În teologia penticostală, Rusaliile sunt și o chemare la transformare spirituală. Ucenicii care înainte erau plini de frică au devenit oameni curajoși, plini de putere și pasiune pentru Evanghelie. Astfel, lucrarea Duhului Sfânt nu este doar emoțională, ci produce schimbare reală de caracter, dragoste pentru Dumnezeu și putere pentru misiune.

Rusaliile ne amintesc că Biserica nu poate funcționa doar prin efort omenesc, ci are nevoie permanentă de călăuzirea și puterea Duhului Sfânt. Pentru credinciosul penticostal, mesajul Rusaliilor rămâne actual: Dumnezeu încă botează cu Duhul Sfânt, încă transformă vieți și încă lucrează prin oamenii care Îi sunt dedicați.

3 weeks ago | [YT] | 8

Amvonul de sticlă

Suferința care dă greutate cuvintelor!

Dialogul dintre Darius Neag și Cosmin & Tabita Horj la Biserica Amadeus din Arganda Del Rey, Madrid, Spania.

La Biserica Penticostală Amadeus, acolo unde slujesc pastorii Darius Neag, Marcel Negrea și Marian Cuth, au fost invitați recent Cosmin Horj și Tabita Horj.

În timpul pogramului, pastorul Darius Neag i-a chemat în fața bisericii și a purtat cu ei un dialog sincer și profund, un dialog care a depășit limitele unei simple conversații și s-a transformat într-o mărturie despre suferință, credință și suveranitatea lui Dumnezeu.

Pe canalul „Amvonul de sticlă”, unde a fost preluat acest moment video, se poate observa încă din primele minute seriozitatea și greutatea cu care cei doi vorbesc despre experiențele prin care au trecut. Și nu este greu de înțeles de ce.

Puțini știu că Cosmin Horj nu s-a născut bolnav. Născut și crescut în Austria, format acolo intelectual și profesional, el a urmat studii universitare, devenind farmacist, iar ulterior a absolvit și Academia de Poliție. Însă, la doar 21 de ani, viața lui avea să fie schimbată radical de o boală gravă de ficat, apărută în mod neașteptat. Mai târziu, suferința avea să culmineze cu un transplant hepatic și cu un drum lung, dureros și plin de încercări.

Periplul lui și al Tabitei Horj este unul greu de descris în câteva cuvinte. Ani întregi de luptă, nesiguranță, rugăciuni, întrebări, așteptări și experiențe care au schimbat profund felul în care privesc viața și relația cu Dumnezeu.

În cadrul dialogului moderat de Darius Neag, discuția a atins teme sensibile și adânci: suferința, răspunsul lui Dumnezeu la rugăciuni, credința în mijlocul durerii și suveranitatea divină. Și poate că tocmai aici se află una dintre cele mai importante lecții ale acestui interviu.

Este relativ ușor să vorbești despre credință atunci când viața este liniștită. Este ușor să afirmi că vei rămâne lângă Dumnezeu indiferent de circumstanțe atunci când focul încercării nu arde încă. Dar atunci când cuptorul suferinței se încinge cu adevărat, când durerea devine zilnică, iar răspunsurile întârzie, omul este adus într-un loc unde teoriile sunt înlocuite de realitate.

Iar în cazul familiei Horj, această realitate a fost una extrem de dureroasă.

Suferința are un mod aparte de a elimina superficialitatea. Lucrurile banale și triviale ale vieții își pierd din importanță, iar omul începe să vadă altfel atât lumea, cât și oamenii din jurul lui. În astfel de momente, descoperi cine este cu adevărat aproape de tine, cine poate empatiza și cine oferă doar cuvinte goale.

De multe ori, cei care nu au trecut prin suferințe profunde ajung să vorbească cel mai mult despre ele. Devin asemenea prietenilor lui Iov — oameni care explică durerea altora fără să o fi cunoscut vreodată cu adevărat. Însă cine gândește profund și sincer despre viață înțelege că, chiar dacă nu poate pricepe pe deplin suferința aproapelui, este dator să manifeste empatie și compasiune.

Tocmai de aceea, mărturia lui Cosmin Horj și a Tabita Horj are greutate. Nu este o vorbire teoretică, ci una câștigată prin ani de durere, încercare și confruntare cu limitele omenești.

Și totuși, poate cel mai impresionant aspect al acestui dialog rămâne faptul că, în pofida tuturor acestor experiențe, încrederea lor în Dumnezeu nu s-a clătinat.

Cei doi au fost prezenți și în emisiunea „Pe limba noastră”, moderată de aceiași păstori — Darius Neag, Marcel Negrea și Marian Cuth — unde au vorbit mai pe larg despre încercările prin care trec, despre relația lor cu Dumnezeu și despre lecțiile pe care suferința le-a scris adânc în viața lor.

Rămâne rugăciunea sinceră ca Dumnezeu să Se atingă de acest tânăr și să aducă vindecare deplină. Pentru că oameni care vorbesc cu atâta sinceritate despre credință, după ce au trecut prin focul încercării, sunt tot mai rari într-o lume în care mulți vorbesc despre suferință fără să o fi cunoscut vreodată cu adevărat.

1 month ago (edited) | [YT] | 9

Amvonul de sticlă

A 56-a CONVENȚIE A BISERICILOR PENTICOSTALE
USA ȘI CANADA

Biserica Penticostală Română Elim Chicago, 2026

4–7 Septembrie 2026

Arie Crown Theater – Chicago, Illinois

Tema:
„…vă îndemn să luptați pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna.” — Iuda 3

1 month ago | [YT] | 7

Amvonul de sticlă

Vremurile de pe Urmă: Între Activism Religios și Închinarea în Duh și Adevăr!

Trăim zilele despre care Scriptura ne-a avertizat, vremurile de pe urmă, în care „iubirea celor mai mulți se va răci” (Matei 24:12). O privire aruncată asupra lumii creștine de azi ne arată o agendă plină, o efervescență neîncetată și un activism religios intens. Se organizează evenimente, se postează versete, se construiesc imagini de „neprihăniți” pe rețelele sociale, iar faptele bune sunt adesea trâmbițate pentru a fi văzute de oameni.
Totuși, sub această pojghiță groasă de evlavie exterioară, atributele de bază ale creștinismului autentic – dragostea smerită, sfințenia inimii și ascultarea de la interior – lipsesc din viața multora. A devenit o modă să te lauzi cu Hristos, dar este o raritate să-L lași să trăiască în tine. Aceasta este „forma de evlavie” despre care vorbea Apostolul Pavel, care neagă însă puterea ei (2 Timotei 3:5).
Cine sunt, așadar, credincioșii adevărați ai acestor vremuri?
Ei nu sunt cei care defilează cu propria neprihănire, căutând aplauze omenești. Credincioșii adevărați sunt acei care au înțeles că „închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr” (Ioan 4:23).
Închinare în Duh: Nu este o simplă emoție sau o atmosferă la biserică, ci o închinare care vine dintr-o inimă curățită de Duhul Sfânt, din interior, nu din ritualuri exterioare.
Închinare în Adevăr: Înseamnă trăirea conform Cuvântului lui Dumnezeu, chiar și atunci când nu te vede nimeni, nu doar afișarea unor convingeri religioase.
Credinciosul autentic Îl are cu adevărat pe Isus în viața lui. Aceasta se vede prin smerenie, nu prin laudă de sine, prin dragoste jertfitoare, nu prin judecată aspră, și prin fapte făcute în ascuns, pentru slava Tatălui, nu pentru a fi văzut de oameni (Matei 6:1).
Într-o lume a spectacolului religios, Dumnezeu caută oameni care Îl iubesc pe Hristos mai mult decât propria imagine.
„Doamne, ajută-ne să fim acei închinători adevărați!”

2 months ago | [YT] | 16